M-am trezit în zorii unei zile cu un gând care mă ţine adesea trează…Unde e impactul generaţiei în care  trăim? De ce nu facem o diferenţă copleşitoare în viaţa celor lângă care trăim?

Venim la  biserică, mergem de la biserică… venim la  biserică, mergem de la biserică…şi tot aşa…fără să ducem şi să aducem foc în noi înşine…

M-am trezit cu gândurile astea… şi cu lacrimi l-am întrebat pe Dumnezeu… „ de ce? …unde ne-am pierdut aripile? De ce nu mai zburăm? De ce umblăm păşind la fel cu ceilalţi oameni? ”

În adâncul inimii mele am auzit un singur nume… ” Uza ” …

Uza? Tipul acela care a murit într-un mod ciudat? Doar pentru că a încercat să facă ceva.. ”bun”…?? sincer, Doamne…cred că ai exagerat puţin în reacţia Ta faţă de el…până la urmă a fost aşa de  bine intenţionat…să nu se întâmple ceva cu chivotul Tău..

Am ascultat apoi inima Lui privind ceea ce s-a întâmplat cu Uza…

Uza a fost un tânăr care a fost crescut în ritul strict a  ceea ce însemna chivot, prezenţa Lui Dumnezeu, instrucţiuni clare şi de neschimbat privind ritualuri, jertfe…etc…Ani de zile doar asta a învăţat şi a practicat cu o exactitate maximă şi de neclintit. Asta era slujba lui, a parinţilor lui, a prietenilor lui, rudele lui…toţi trăiau respectând regulile sfinţeniei Lui Yehova!  Cu precizia unui ceas, trăia în fiecare zi ca să respecte aceste reguli…

Şi de ce s-a întâmplat tragedia asta??

Uza s-a obişnuit cu prezenţa Lui Dumnezeu… S-a obişnuit cu regulile Lui. S-a obişnuit cu ritualul, Legea care era parte din viaţa lui…dar pe care el nu le trăia…

S-a obişnuit cu chivotul. S-a obişnuit…

Obişnuinţa l-a făcut să nu mai valorifice la o calitate maximă experienţa trăirii zilnice. L-a uniformizat pe Dumnezeu.

Dumnezeul care a întins cerurile şi a purtat crucea a fost socotit neputincios de către tânărul Uza… Asta l-a mâniat pe Dumnezeu.

L-a întristat pentru că Uza nu a mai pus preţ pe EL ci l-a pus pe un taler cu vreun om. L-a închis pe Dumnezeu într-o cutie banală iar ochii lui erau doar carne şi nu erau născuţi din nou. Vedeau doar pământ, reguli, frustrare, obiceiuri care se repetă.

Nu era îndrăgostit de Dumnezeu, nu avea reverenţă în prezenţa Sa. Aşa că, Uza a întins mâna şi a întinat prin ceea ce avea în inima lui, chivotul prezenţei LUI.

Uza a lăsat urme în istorie…şi a găsit o cale să-şi lase amprenta…e plin de ” Uza ” printre noi…a răspândit  „obişnuinţa prezenţei LUI”  ca o mireasmă aducătoare de moarte… şi care se răspândeşte cu precizie adormind Mireasa Lui Christos…

Dincolo de gândurile care mi-au zdrobit inima, am auzit lacrima Lui Dumnezeu care cade, zdrobindu-se pentru fiecare dintre noi! Am auzit un strigăt trist… ”  Sunt Dumnezeu. Onorează-mă ca Rege! Nu trăi viaţa banal… ca şi cum pământul e veşnic şi nu EU… trezeşte-te copil drag! Trezeşte-te…”

Spiritul lui Uza e puternic…are nişte lanţuri care o dată aruncate peste viaţa ta aduc somn… somnul obişnuinţei care aduce moarte…

Se ridică vreun viteaz care să lupte împotriva curentului? Se ridică vreun viteaz care să trăiască diferit? Cu pasiune şi nu cu obişnuinţă??

Dumnezeu caută şi aşteaptă oameni care vor să iasă din banal…din comun…oameni care vor să umble prin foc, care vor să-mprăştie sare şi să dea gust generaţiei în care trăiesc.

Mi se pare că, cântecul se potriveşte cu gândurile acestea…

Aripi  – Contrast      

Paşii nu-i mai simt
Şi-ncet mă ridic
Ştiu că haina mi-e de înger
Simt că cerul mi-e deschis..

Răni s-au închis
Când Tu m-ai atins
Tot mai alb e gândul care
Poartă tot ce mi-ai promis..

Când lumea uită de mine, Dă-mi aripi!
Pământul nu mă mai ţine,, Dă-mi aripi!
Ţi-e dor de mine, Dă-mi aripi!
Mi-e dor de Tine, Fă să zbor!

Când Te înalţi
Atunci Tu cobori
Mâini întinse pentr-o cruce
Sunt mâini întinse pentru zbor…

Nu pot să zbor şi-aş vrea să zbor…Fă să zbor!
Nu pot să zbor, aş vrea să zbor… Nu pot să zbor!
Încă mi-e dor să mor în zbor..

…ma gandesc sa-mi fac rost de-o inima noua…a mea functioneaza doar in hopuri..

ma doare mai tot timpul si e plina de rani…

ma striga, ma intoarce din drum si-mi gaseste tot felul de “simtiri” care mai de care mai rationale..

i-am spus ca nu o mai vreau asa. o vreau statornica. hotarata. neintoarsa.

daca tot e an nou, sa-mi gasesc si-o inima noua. sa-ntorc foaia si sa scriu pe pagina anului “bine-ai venit! inima mea te astept bucuroasa!”

asa visez eu despre inima mea cea noua.

Ma uit la cruce..

ma uit la cer..

si-L intreb pe Dumnezeu:

” ce inima ai Tu?

Ce Tata esti daca dai pe Fiul Tau?

dai viata Ta pt un pumn de tarana?

…si fara sa ai macar o garantie ca pumnul de tarana iti va iubi inapoi inima, ca sa Ti se poata vindeca….”

mi-e teama ca vei plange prea mult si bratele mele nu Te vor putea imbratisa indeajuns sa nu mai simti durerea…

totusi, Te admir  Dumnezeule pentru curajul Tau de a avea incredere … in mine…

Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău

Cuvântul Lui Dumnezeu este resursa, inspirația pentru viața noastră practică de credință. Așa că, m-am gândit cum am putea aplica cele 10 porunci în domeniul sexualității. Rândurile de mai jos nu vor fi o exegeză a celor 10 porunci ci rodul meditării, a inspirației dar și a lucrurilor practice pe care le-am putea desprinde din cele 10 porunci.

Porunca aceasta te îndeamnă la exclusivitate. Vrea totul sau nimic.

CU Dumnezeu un există cale de mijloc, posibilitate de compromis..îl iubești sau nu. Te închini sau nu DOAR Lui. Este DOAR El sau nu.Dumnezeu nu acceptă ( și îl înțeleg ) să fie împărțit și cu altceva. Nu vrea nici să fie nici pe locul II sau III..revendică pe drept și exclusiv locul I !!! Vrea inima mea în întregime și nu o vrea împărțită cu nimeni.

Sună exagerat?

Hmm…nu mi se pare.

Aplicat într-o relație dintre doi parteneri, soț – soție, este un principiu care odată aplicat rodește în relație. Și aduce multe, multe lucruri bune.

În primul rând vorbim de fidelitate. Iubesc un singur partener. Și-mi rezerv sentimentele, emoțiile și tot ce am mai bun pentru cel care va fi partenerul meu de viață.

Când ne-a creat după chipul Său, Dumnezeu ne-a semănat dorința aceasta de * exclusivitate *.

Ce ne aduce * exclusivitatea * ?

În primul rând aduce siguranță. Ești asigurat că partenerul tău este al tău și nu* cochetează * cu alții / altele. Existența siguranței ne eliberează de stres, de îngrijorare. Aceasta păstrează pacea în inimă.

Apoi, vorbim de încredere. Încrederea este una din * cheile * succesului unei relații. Încrederea iubește, promovează, nu este suspicioasă ci are inima dăruită celui / celei pe care-l iubește.

Dumnezeu vrea să fie doar EL.

Aplicat principiul acesta în domeniul relațional, mă gândesc că Dumnezeu cere credincioșie către EL și către partenerul / partenera actual/ă sau din viitor.

Mă gândesc că ți-ai propus multe lucruri pe care să le realizezi anul acesta…meditează puțin dacă merită să muncești și pentru exclusivitate anul acesta.

Să muncești să te păstrezi curat pentru Dumnzeu și DOAR pentru partenerul tău.

Cere sacrificii acest principiu dar e răsplătit din belșug !

sa nu-ti vina sa crezi ochilor..ba inca s-au creat ceva teste care pot prognoza cat mai ai…pana la expirare…
trist, nu?

ma bucur ca am gasit in Cuvantul Lui Dumnezeu un loc care spune ca ” Dragostea nu va pieri niciodată. “
…si e si punct dupa afirmatia asta. ma bucur mult ca e punct. asta spune stop oricaror comentarii ulterioare..

Dragostea adevarata NU va pieri niciodata!

Să nu-ți faci…să nu-ți cioplești..

Porunca aceasta e similară cu prima. Chiar cred ca vine să accentueze în plan material ceea ce prima poruncă sublinia în plan spiritual.

În inima mea am înțeles că e o transpunere fizică a ceea ce cere Domnul prin prima..

Adică nu doar dedicarea noastră să ” vorbească ” ci și faptele noastre.

Am auzit un citat interesant: ” faptele tale vorbesc mai tare decât tine ”

Nu e un lucru de ignorat…ci cred că e un avertisment…

Dacă ai făcut un legământ să-i fii credincios Lui Dumnezeu..vezi care este grădina din care-ai putea să-ți aduci ” materie primă ” pentru cioplit idoli…

Care sunt lucrurile sensibile care pot..”alimenta” lucruri pe care Domnul ti le-a cerut să le lași?

Și pentru că vorbim de domeniul relațiilor, al sexualității…fă-ți o introspecție…acum…spre mijlocul anului…

Cum stai cu dedicarea? Dar cu comerțul de chipuri cioplite?

Te provoc la o viață de sfințenie.

Aruncă dalta, ciocanul și orice ”materie primă”. Dă-l foc și pune-te pe altarul dedicării!